Tatiana Stepa - Copacii fara padure - Versuri - Lyrics

În povestea copacilor goi Scârţâind într-o singură uşă Este vorba de noi amândoi Este vorba de foc şi cenuşă Doi copaci fără frunze pe drum După cum îi priveşte înaltul Doi copaci prin sărutul de scrum Aplecându-se unul spre altul Spune-mi pădure cu frunza rară Unde-i iubirea de astă vară Nu ştie iarna să se îndure De noi, copacii fără pădure Toată vara a fost numai foc Şi-au fost stele în nopţi fără stele Şi prin toamna şederii pe loc Cade ultima frunza spre ele În zadar către tine întind Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe Alte uşi se aud scârţâind De tomnatecul vânt să se agaţe Nu mai suntem decât doi copaci Vor veni tăietori să ne tundă Vor lua crengi toţi copiii săraci Pentru flacăra lor muribundă Şi chiar dacă mă vei mai iubi Peste crivăţul iernii ce vine Fără braţe, cu ochii pustii N-am să am ce întinde spre tine